Proiectul „Podurile timpului: o abordare integrată pentru îmbunătățirea utilizării durabile a patrimoniului cultural transfrontalier Nikopol-Turnu Măgurele”, cod 15.2.1.104, cod e-MS ROBG – 128, este cofinanțat de către Uniunea Europeană prin Programul INTERREG V-A România-Bulgaria, Axa prioritară 2 O regiune verde, Prioritatea de investiție 1.1 – Îmbunătățirea utilizării durabile a patrimoniului natural și a resurselor și patrimoniului cultural.

• Perioada de implementare a proiectului: 31.03.2017 – 30.01.2022.
• Proiectul este implementat în parteneriat între Municipalitatea Nikopol, Districtul Pleven – Bulgaria și UAT Municipiul Turnu Măgurele, Județul Teleorman – România.
• Obiectivul principal al proiectului îl reprezintă îmbunătățirea utilizării durabile a patrimoniului cultural în zona transfrontalieră Nikopol-Turnu Magurele și a turismului prin dezvoltarea, implementarea și promovarea unei abordări integrate comune.
• Principalele activități ale proiectului se bazează pe implementarea de soluții inovatoare, de înaltă tehnologie și de mediu pentru investiții în infrastructura turistică durabilă și includ:
  • amenajarea, consolidarea, conservarea și restaurarea cetății medievale din Turnu Măgurele, etapa 1;
  • reabilitarea drumului către Biserica Cliff din Nikopol;
  • construirea unui Parc-Arheologic în aer liber-Muzeul „Podurile timpului” din Nikopol;
  • elaborarea unei strategii de marketing pentru promovarea patrimoniului cultural și istoric din regiune și a produselor integrate create în cadrul proiectului;
  • crearea unei platforme turistice online;
  • organizarea unui festival de 5 zile „Podurile timpului”;
  • realizarea unei campanii de publicitate online și offline;
  • Valoarea totală a proiectului este de 5,836,225.82 euro, din care:
    • Valoarea contribuției UE (FEDR) : 4,960,791.94 euro
    • Buget de stat: 774,720.24 euro
    • Contribuție proprie: 100,713.64 euro

După restaurare, Cetatea ”TURNU”, ca obiectiv de valoare națională și internațională va fi introdus în circuitul turistic intern și internațional.
Proiectarea și execuția lucrărilor de amenajare, consolidare, conservare și restaurare au fost realizate de asocierea S.C. INSPETI BUILDING RESTAURATION S.R.L, S.C. CREDO DESIGN S.R.L și S.C. INSPET S.A.
Prin proiect au fost consolidate și restaurate cetatea și fântâna, s-a amenajat zona aferentă ruinelor prin construirea de alei pietonale, spații verzi, rigole și a fost realizat iluminatul arhitectural și împrejmuirea cetății.
Realizarea acestui obiectiv de investiții s-a finalizat în data de 12 mai 2021 când a avut loc recepția la terminarea lucrărilor.

MUNICIPIUL TURNU MĂGURELE

Municipiul Turnu Măgurele (în turcă Kule, în bulgară Holavnik) se află în sudul țării, în sud-vestul județului Teleorman, aproape de confluența râului Olt cu Dunărea la marginea Câmpiei Române.

Prima atestare documentară a localității apare într-o diplomă emisă de Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, cu prilejul luptelor purtate aici din anul 1394. Cetatea a aparținut Imperiului Otoman, cu intermitențe, între anii 1417-1829, fiind o raia turcească din sangeacul Nicopolelui. După războiul ruso-turc din 1828-1829, localitatea intră în componența Țării Românești, ca urmare a tratatului de la Adrianopol. După 1829 localitatea este strămutată pe dealul din apropiere, în apropierea localitătilor Odaia și Măgurele, iar cetatea este demolată. În anul 1836 a fost declarat oficial oraș printr-un decret emis de conducătorul statului român Alexandru Ghica.

Din 1839 este reședința județului Teleorman până în 1950 și încă o dată din 1952 până în 1968, când, în urma reorganizării administrative, pierde statutul de reședință în favoarea orașului Alexandria.

Sistematizarea comunistă a avut un impact major asupra urbanisticii localității, iar inființarea Combinatului de Îngrășăminte Chimice (1962) a transformat orașul într-unul industrial. Urbanizarea forțată a făcut ca populația orașului să crească substanțial pentru ca în 1992 să se ajungă la aproape 37.000 de locuitori.

După Revoluția din 1989 municipiul suferă un declin accentuat ca urmare a restrângerii activităților industriale și economice și a migrației populației spre marile orașe precum și spre alte state europene.

NIKOPOLE

Orașul Nikopole este centrul administrativ al municipalității și este unul dintre cele mai vechi orașe din Bulgaria. Este situat în partea de nord a regiunii Pleven, în partea de mijloc a câmpiei Dunării, pe malul drept al fluviului Dunărea, la 54 km nord-est de centrul regional Pleven și având o suprafață de 415,9 km2. Include 14 localități-oraș, Nikopol și 13 sate constitutive. Teritoriul are o varietate de terenuri joase tipice de relief și platouri deluroase, tăiate de văi adânci cu teren abrupt și înclinat.

Cele mai apropiate orașe bulgărești sunt centrele municipalităților vecine: Gulyantsi – 24 km sud-vest și Belene – 36 km sud-est de Nikopol.

Pe malul opus al Dunării se află orașul românesc Turnu Măgurele.

Conform cercetărilor arheologice, primele urme ale vieții datează din vechea epocă a pietrei. Rămășițe din vremea tracilor /1200-100 î.Hr./ au fost găsite în zona dealului „Kaleto”. În timpul Imperiului Roman, așezarea a fost inclusă în provincia Moesia. Mai târziu, în secolul al IV-lea, după împărțirea Imperiului Roman, orașul a rămas în limitele Imperiului Roman de Est /Bizanț. În 1059 a primit numele de Nikopol/Nikopolis – orașul victoriilor.